The end where I begin

            Incepand cu ziua de maine, proiectul va debuta oficial! 100 days of summer.

           In ultima vreme am parte de o multime de urcusuri si coborasuri, oscilez continuu intre atatea stari si dispozitii. Weekend-ul trecut am luat in sfarsit o pauza si m-am bucurat putin de munte. Acum vine vara, un nou inceput, o noua cautare. Planuiesc ca si postarile sa fie mai inghegate, sa le dau o forma specifica.  

Soparlele sunt pretutindeni!

 Call of nature!

Frozen in time

               Pentru mine e extrem de important sa-mi imbunatatest abilitatile in domeniul fotografiei. Am incercat niste self-uri, dar fara prea mult succes si astfeeel... in luna iunie imi propun o serie de portrete, fotografii care pe care le am in minte de ceva timp, dar n-am avut timpul sau chiar curajul necesar sa le materializez.

               Well, let's hope for the best! (Voi incerca sa tin cont de sfatul tau de acum in colo! Ma bucur de inghetata si plimbarea noastra de vineri :D ! )

            

              "... Asa se naste sensul vietii noatre. Numai ca hrana pe care o adulmecam fara incetare cu fiecare zi nou inceputa, noi suntem cei care o secretam si tocmai fabricarea aceasta neintrerupta a "sistemului de iluzii" este garantia sanatatii noastre mentale. Pentru ca daca nu ar fi asa, ce ne-ar mai tine in viata pe noi toti, fiinte nascute cu o condamnare la moarte in buzunar?" 

 Gabriel Liiceanu- Usa interzisa

Watermelon love

         "Vizitarea timpului trecut este sursa insasi a nefericirii. Pentru ca trecutul este teritoriul regretelor si remuscarilor: suferi deopotriva- si de-a valma- si pentru lucrurile pe care nu le-ai facut, si pentru cele pe care le-ai facut. Pentru unele suferi ca s-au terminat, pentru altele ca n-au inceput. Pentru ca "facutul" si i"nefacutul" te chinuie la fel de tare, nici un loc, in trecut, nu mai e liber pentru a fi luat drept refugiu."

Gabriel Liiceanu- "Usa interzisa"

           Inca o data pe Deal (ar trebui sa-i gasesc un nume mai concret, de ex: Gilbert). Fotografiile nu sunt cele mai reusite, dar oarecum reprezentative pentru melancholy strike-ul ce l-am avut de cateva zile incoace. Oh well, data viitoare nu mai uit trepiedul acasa. :)) 

A bug's life, deer chasing & co.

Life is a funny, funny thing, you know?

         At first it seemed like a weird thing to do, now it's just plain normal (seriously, not really). Vremea extrem de instabila, sandalele, iarba, gandacii, caprioarele si compania placuta au fost acolo sa dea o nota speciala zilei. Foarte speciala. 

          E amuzant (in special pentru spectatori) sa urci dealul cu un ghiozdan mare in spate, sa ajungi intr-un loc linistit,vizitat de caprioare si sa porti conversatii semi-profunde pana cand... disaster strikes. O rapaiala de 5 minute, urmata de alta de jumate de ora. Coborarea prin padure cu o patura in cap, pe post de umbrela. In sandale. Life really is a funny, funny thing :)).

          Un set de fotografii cu ocazia primei escaladari a Dealului:

It's a buggy, bug world. (Click pentru full view.)

Linistea si natura sunt un context deosebit pentru o lectura placuta. Niste citate ce am avut placerea sa le descopar in locul idilic care pare sa ma atraga constant:

"Abia acum incepe iadul. S-a taiat capul viperei, iar veninul se imprastie acum in tot corpul."

"Traim zapaciti intre noi, cu sperante ucise inainte de a se naste, ca spicele de grau ce mai rasar aiurea, inghitite apoi de trupul vartos al neghinei. Fragmente de omenie, cioburi de lumina, ce se retrag indata ce ne apropiem de ele."

"A vorbi despre Omul Frumos in contextul in care traim, intr-o lume mutilata, a omului urat, intr-o lume schilodita, intr-o lume confuza, pe care, iata, o gustam din plin, ce provocare extraordinara!"

Dan Puric- despre Omul Frumos

P.S. Ati vazut pestisorii? :)) 

Str. Pe cetate

                Observatorul a devenit proprietate privata...ce tragedie! Cu toate acestea, strada ce duce la el isi merita din plin numele:

Plus un close-up de pe pasarela :)).

Am gasit si un mac pe acolo (langa proprietatea privata), primul de anul acesta. Yay! Pozele nu sunt prea grozave pentru ca o tanti se uita ciudat la mine in timp ce patrulam in jurul lui, sperand sa gasesc un unghi pentru o poza cumsecade. Oh well.

Primele postari le fac sub forma de teeeesteeee (nu ca n-as avea parte de destule la scoala). Proiecul in sine se presupune ca se desfasoara  vara. Ma indoiesc ca voi posta in fiecare zi cate o poza, dar intentia conteaza :)).

As twisted as ever

                 Planuiam un inceput mai grozav, dar ploaia mi-a distrus orice sansa de a obtine ce am vrut. Nu pot sa zic ca cele cateva poze nu sunt dragute, dar nici pe-aproape sa fie wow.

              So here we are. A brand new start. Imi propun sa foto-documentez vara pe care o pomenesc la fiecare 5 min si sa-mi imbunatatesc abilitatile de fotograf. Plus alte obiective multe si marunte pe care nu le pomenesc...fiind prea marunte, personale. Acum trebuie numai sa redevin serioasa, incercand sa neglijez cat mai putin acest blog, un fel proiect-challange pe vara.

                  Am uitat ce am vrut sa scriu in mega-inceputul meu de blogger. Revin cand imi amintesc. Nu ca ar conta. :)

    piesa zilei. endlessly repeating in my head.