luni, 4 iulie 2011

Day 34. All those turns and twists.

Buuuuun. Problema se pune in felul urmator: vreme proasta, rezulta dispozitie neplacuta, rezulta lipsa poze. Imi pare rau ca nu pot duce la capat proiectul asa cum mi-am propus, populand incet blog-ul cu fel de fel de fotografii abstracte, ciudate, estetice, comune, uneori originale. Imi iau revansa cu primele raze de soare mai fortoase :)).

Vara mea merge bineee. Superb. Neasteptat. Imprevizibil. Spontan. si inca o lista luuuunga. Imi plac discutiile lungi, incoerente si filosofice in care fiecare spune ce-l taie capul. Sau cele profunde. La un pahar de cola. cu lamaie si gheata si table, pentru cunoscatori. Da, bineinteles ca in Pro(hibition), unde altundeva? Excursiile spontane,  miniParty-urile la mansarda sunt la ordinea zilei. Dar ducem lipsa strandului. VREM SOARELE INAPOI!

Am spus ca a fost si ziua mea? nuuu, am omis. Parerea mea? A fost excelent! Parerea invitatilor? Bine, bine... dar cu muzica ce a fost? Eu, dandu-mi ochii peste cap: presupusul DJ a uitat sa se prezinte la datorie. A fost o seara superba, aluturi de oameni simpatici, amuzanti, cu chef de putina distractie, dans si mai stiti voi. Multumesc celor care au fost acolo in momentul de agitatie suprema! <3 Ce frumos stateam toti afara, la racoare, pe iarba artificiala, ducand dorul unui foc de tabara... Atmosfera de povesti de viata. Infinit.

Nu stiu de ce simt nevoia sa fiu sincera. A cam trecut ceva timp de cand am incercat ultima oara. Si atunci a fost un esec. Stilul meu (scriitoricesc) a devenit sterp, sec si previzibil. Imi displace total, dar vreau sa-l corectez.

Am o oarecare repulsie fata de tiparul adolescentului modern. Cauza? Simt ca am inceput sa ma incadrez in el, desi este chestiunea pe care imi doresc sa o evit cu orice pret. Detest superficialitatea, ipocrizia, lispa de viziune si intelegere. Ducem lipsa de toleranta si parca oamenii cu mintea intr-adedevar deschisa sunt din ce ince mai rari. Pot mai mult de atat, dar simt ca lipseste ceva, e un fel de gol ce trebuie umplut cu nu se stie ce substanta. Prieteniile mi se pare irelevante, increderea o chestiune abstracta. Optimism sau pesimism? Cred ca undeva la mijloc, cu tendinta spre partea cu minus. Imi place otetul (da, cel de bucataria, care de obicei sta langa ulei). :D

Un post random, pe care ma bate gandul sa-l sterg. Sa vedem cat va rezista...tendinta mea de a fi sincera.

Un comentariu:

  1. nu-l stergiii!
    si eu duc lipsa zilelor cu soare. si mi-e dor de o cola cu gheata si lamaie in Pro. si a fost delir la ziua taaaaaa.


    pentru ca "e urataaaa " :))

    cat despre sinceritatea ta, vorbim noi doua altadata >:D<

    RăspundețiȘtergere