Day 61. Maybe there is no such thing?

Intr-o lume a posibilitatilor cine (s-)ar sacrifica?

Intr-o lume a posibilitatilor si a materialismului. A non-valorilor.

Ne complacem unor fragmente de iluzie. Ne complacem mediocritatii si intunericului.

Intr-o lume a posibilitatilor, in care "fiecare pentru el". Legea junglei.

"Omul cu coasa" din Piticot devine fiecare in parte. Nu asteptam sa ne scoata cineva din joc, renuntam singuri.

Intr-o lume a posibilitatilor... ne facem singuri fericirea. :)

Si in final reusim. Pentru ca timpul se reduce la un punct, o clipa, iar apoi are loc un intreg proces de spatializare. Cercul e inchis, zambete se intind pe toata suprafata sa, se scurg treptat, iar acest fluid ce tremura isteric se contopeste cu fiinta noastra. Poate avem nevoie doar de prietenie si incredere. Dar intr-o lume a posibilitatilor...?

Eu cred in ceva mai mult. Solutia nu este o fuga continua si fara speranta. Ci doar putina bunatate. Nu multa. Oricum, valurile ma asteapta! :D

"Pe noi cine ne-a preschimbat,oamenilor?! Amurgul? Drama? Iadul?"

Day 55. Jump before you are pushed!

Self.

Tired.

Weird, endless day.
Magic starts to fade away.

I want to empty my mind and get rid of the poisson.

Afterall, summer means freedon.

There should be no chains, no walls. No regrets.

Just warm, joyful feelings.

Day 51. Everything will change!

Nopti albe

voie buna

 spontaneitate

 muzica

 AE

dans

 atelier 

casa bantuita

 flip chart

teatru

joc

 hora

 simpatie

hohote de ras

 viziune

incredere

 imaginatie

 creativitate

speranta

cantina

 maslina priteniei

apa in baie

clatite

barca

 prietenie

tren

pernite VIVA

 chitara

sentimente

 fotografie

talent

 mainile sus

 poza de grup

 baschet

 capita

 ET

...atat de multe cuvinte care rasar in mintea mea!!! Momentan voi lasa cateva fotografii sa vorbeasca si sa zambeasca pentru mine, pana voi reusi sa-mi adun gandurile.

Childish memory.

Andra si balonasele ei.

Force divine.

Claudiu (Dambovita), in postura de geniu malefic. :))

Asteptare. Plecari-veniri.

Drumurile noastre toate.

Alin (Harghita).

Hear the rainbow!

Wonderful journey.

Un final superb pentru tabara! Moment in care am realizat ca singurul regret era sfarsitul. Oare va voi revedea curand? :(

            P.S. Plutirea s-a cam terminat. Sunt intr-o asteptare continua, care nu ma lasa decat sa privesc si ma simt neputincioasa. Asteptarea finalului... cortina va cadea. Un nou inceput, fortat... nu ni se ofera dreptul de a alege. Destin, soarta cum vreti sa-i spuneti. De aceea totul trebuie trait pana la capat, sansa nu se va oferi a doua oara. Si fericirea in care clipa sa o regasim?

Day 50. Everything can change.

Luuuume buna! :D

            M-am intors cu bine si am materiale noi noute! O experienta extraordinara, pe care am trait-o la maxim atat din punct de vedere educativ, cat si social. Mai ales social. A fost ca o gura de aer proaspat si mentolat, dupa ce atatea zile m-am multumit cu atat de putin, preferand sa inghit tristeti si remarci negative.

            Acum plutesc usor pe o masa compacta de amintiri, vise si sperante reinnoite. Simt ca schimbarea nu mai e imposibila. Hai sa facem o lume mai buna. :) Un mecanism gigantic se construieste treptat pe baza de ambitii si optimism, rotitele se invartesc deja. Rugina s-a scuturat din mintea si incheieturile mele. Sper ca starea aceasta de plutire sa dureze o vreme, pentru ca pret de o clipa am avut senzatia ca totul are un sens si o directie. (si asa ne bagam in matematici vectoriale).

             A fost o saptamana plina de aventura si mi s-a oferit ocazia sa cunosc oameni care sunt adevarate modele si isi merita din plin numele de fiinte bipede rationale. Oameni care de asemenea au vazut in mine mai mult decat am sperat eu sau au vazut altii.

Sweet fragrance.

Teo (Sibiu). O colega geniala de camera, care a avut grija sa ma inchida afara in prima seara.

 Bogdan (Timis) si Andrei (Gorj). Doi vaslaci in forma.

Reverie.

Elena intr-un moment de relaxare suprema.

Burning ambition.

Cam asa m-am simtit azi. Din mai multe puncte de vedere.

Puppy love. Puppy eyes.

Catelusul adoptat de noi in penultima zi. Ne-a insotit pana la gara.

Face the music.

Teo. Mai stii? :))

Andra (Hunedoara) si Maria (Bucuresti). Spontaneitate.

Maria=spontaneitate.

             Buuun. Analizand fotografiile, compozitia lasa de dorit ca si originalitate (nu au un concept bine stabilit la baza), la fel si titlurile. Dar sunt spontane si m-am simtit super in ipostaza de point and shoot. :D

            Am vrut sa continui postarea, dar setul de fotografii ce mi-au ramas le pun in partea a 2-a... poate chiar a 3-a. Sunt la jumatatea vacantai, totul e ok... dar oare imi va ajunge timpul? Ma indoiesc.

          Bombs away! :|



Day 38. Tri-angle.

        Inca nu am fotografii noi. Dar macar e soare. Vreme buna...maine plec in tabara. Mai exact: scoala de vara, ceea ce ma face sa ma bucur datorita schimbarii de peisaj. Nimic e nu mai benefic decat un cadru noi si persoane simpatice, deschise si pline de viata.

Cu optimisms inainte! :)

           I threw away the hope I had in friendships. Cum indraznesc sa am incredere in cineva, pleosc! ma trezesc cu un dus rece in cap. Dar trecem mai departe, nu batem pasul pe loc, macar noi (EU) sa fim mai buni. Sa lupt? Probabil, alta varianta n-am. Cu morile de vant? Mai mult ca sigur. Dar sa ne bucuram din lucrurile marunte, caci pana la urma doar astea mai raman sa completeze rama cu amintiri. 

          Perspectiva unui triunghi imi displace total. Ar trebui sa ma retrag din joc, sa las cortina sa cada... Ce final, cate aplauze! Dar nu m-am prefacut... mi-am jucat doar rolul in aceasta piesa, un joc cu masti murdare. Finalul sa fie grandios... dar fericirea mea? De ce ramane iar deoparte, in favoarea unui sfarsit corect...pentru altii?

         Pentru ca eu pot sa-mi fac singura rost de ea... nu vreau sa depind de nimeni. Si totusi...acea sambata seara a fost superba, iti amintesti? Eu nu vreau sa las totul in urma... sa trec peste. A trecut o luna de atunci. Hai sa ne bucuram in continuare, sa lasam deoparte intrigile, tristetile si sentimentele cu minus. Cred ca mai mult pentru mine vorbesc, deoarece singura m-am alimentat cu atata negativism!!! Dar acum vreau doar seva de flori, praf de fluturi si stele. Cat mai multe stele. Vise nesfarsite, derulate pe un ecran urias, totul in 3D. Pentru ca de viata mea vorbim acum. Fericirea mea, pentru care, DA, singura voi lupta. Sa fie bine pentru toata lumea. :)

         Si totusi...perspectiva de triunghi o detest. Hai sa facem o lume mai buna. Ce vis, fara speranta, nu-i asa? Asa se intampla cand incepi sa gandesti inafara cutiei...te vezi pierdut printre ruine si epave, in fata unui zid mare numit IGNORANTA! ( Cliseu.) Nu ne mai stim bucura, nici savura clipele ce ni se ofera. Scara de valori s-a rasturnat... promovam non-valorile si divestismentul. Suntem fara speranta. Dar, hai sa facem o lume mai buna! :)

Ce am citit pana acum:  Mathias Malzieu "Mecanica inimii"

                                    Nicholas Sparks  "A walk to remember"

                                    Raluca Sterian     "Suflet tatuat"

                                    Emily Bronte      "Jane Eyre"

                                    Joey Goebel       "Torturati-l pe artist"

Cred ca ma apropiu de sinceritate. Not quite there, but close enough. Ce va fi, va fi. Dar va bineee. :D

Day 34. All those turns and twists.

Buuuuun. Problema se pune in felul urmator: vreme proasta, rezulta dispozitie neplacuta, rezulta lipsa poze. Imi pare rau ca nu pot duce la capat proiectul asa cum mi-am propus, populand incet blog-ul cu fel de fel de fotografii abstracte, ciudate, estetice, comune, uneori originale. Imi iau revansa cu primele raze de soare mai fortoase :)).

Vara mea merge bineee. Superb. Neasteptat. Imprevizibil. Spontan. si inca o lista luuuunga. Imi plac discutiile lungi, incoerente si filosofice in care fiecare spune ce-l taie capul. Sau cele profunde. La un pahar de cola. cu lamaie si gheata si table, pentru cunoscatori. Da, bineinteles ca in Pro(hibition), unde altundeva? Excursiile spontane,  miniParty-urile la mansarda sunt la ordinea zilei. Dar ducem lipsa strandului. VREM SOARELE INAPOI!

Am spus ca a fost si ziua mea? nuuu, am omis. Parerea mea? A fost excelent! Parerea invitatilor? Bine, bine... dar cu muzica ce a fost? Eu, dandu-mi ochii peste cap: presupusul DJ a uitat sa se prezinte la datorie. A fost o seara superba, aluturi de oameni simpatici, amuzanti, cu chef de putina distractie, dans si mai stiti voi. Multumesc celor care au fost acolo in momentul de agitatie suprema! <3 Ce frumos stateam toti afara, la racoare, pe iarba artificiala, ducand dorul unui foc de tabara... Atmosfera de povesti de viata. Infinit.

Nu stiu de ce simt nevoia sa fiu sincera. A cam trecut ceva timp de cand am incercat ultima oara. Si atunci a fost un esec. Stilul meu (scriitoricesc) a devenit sterp, sec si previzibil. Imi displace total, dar vreau sa-l corectez.

Am o oarecare repulsie fata de tiparul adolescentului modern. Cauza? Simt ca am inceput sa ma incadrez in el, desi este chestiunea pe care imi doresc sa o evit cu orice pret. Detest superficialitatea, ipocrizia, lispa de viziune si intelegere. Ducem lipsa de toleranta si parca oamenii cu mintea intr-adedevar deschisa sunt din ce ince mai rari. Pot mai mult de atat, dar simt ca lipseste ceva, e un fel de gol ce trebuie umplut cu nu se stie ce substanta. Prieteniile mi se pare irelevante, increderea o chestiune abstracta. Optimism sau pesimism? Cred ca undeva la mijloc, cu tendinta spre partea cu minus. Imi place otetul (da, cel de bucataria, care de obicei sta langa ulei). :D

Un post random, pe care ma bate gandul sa-l sterg. Sa vedem cat va rezista...tendinta mea de a fi sincera.