Day 86. Campuri aurii

Reverie.

- Priveste-ma si spune-mi, ce vezi?

Vocea ii tremura. Cui cerea ea socoteala? Pret de cateva minute isi privi chipul palid si ochii patati de cearcane. Oglinda o privea din interior, ii absorbea fiinta, lasand-o sa se prelinga printre reflexii. Cui cerea totusi socoteala? Oglinzii, siesi insasi?

Isi simtea trupul tremurand.

Plamanii arsi.

Ochii stinsi.

 Nu exista doar ea: inauntrul ei se ascundeau, printre ruine si epave, atatea fiinte virtuale, atatea existente paralele- fiecare cu tepii si tentaculele proprii. Niciodata satule, mereu flamande. Cine era ea sa gazduiasca atatia paraziti?... sau poate ea le invadase spatiul...

Un vag inceput...a ceva ce nu a avut niciodata loc. Mazgaleala pe un caiet vechi.

datat 2010.

In vazduh totul se pierde.

Dar amintirile nu sunt biodegradabile.

Eu. Picure taken by Tode(rici).

Unveil your mysteries.

(Luana)



"Si nu e oare normal ca la 17 ani  sa razi, sa canti, sa zburzi, sa nu te sinchisesti de nimic?" :) 

(Jeni Acterian)

          There are people that I treasure, because friends don't just leave your side. Star watching and story telling- priceless memories. Drinking coffee and making pancakes- just as good. >:D<